Copel Moscu, masterclass la SIMFEST: „Nu faceți film decât dacă simțiți acea pisică turbată în stomacul dumneavoastră, care nu vă dă pace“

//Copel Moscu, masterclass la SIMFEST: „Nu faceți film decât dacă simțiți acea pisică turbată în stomacul dumneavoastră, care nu vă dă pace“

Copel Moscu, masterclass la SIMFEST: „Nu faceți film decât dacă simțiți acea pisică turbată în stomacul dumneavoastră, care nu vă dă pace“

Unul dintre exponenții de marcă ai filmului documentar din România, regizorul Copel Moscu a susținut un masterclass în cadrul Școlii de vară a Festivalului SIMFEST. Documentarele „Seraliștii“ (1982), „Pe malul Ozanei“ (1984) și „Într-o zi ca oricare alta“ (1985) au fost proiectate în cadrul evenimentului și au servit ca puncte de plecare pentru discuțiile care au urmat. Publicul a putut intra în dialog cu Copel Moscu și au aflat direct de la sursă care a fost contextul în care au fost realizate producțiile, cu atât mai mult cu cât cineastul era un tânăr aflat la început de carieră în toiul unui deceniu tulbure din istoria țării noastre.

Reporter: În timpul masterclass-ului ați punctat câteva lucruri importante de care ar trebui să țină cont cei care se apucă sau fac deja film documentar. Unul dintre ele este apropierea de personaje. Ce alte sfaturi puteți oferi?

Copel Moscu: Acest gen pare facil, pentru că în ziua de astăzi oricine poate face un film documentar având un telefon mobil. Dar nu asta e problema. Este vorba de tematica aleasă, de subiectul ales și de gramatica filmului, care în ziua de astăzi nu prea se mai respectă și nu pentru că intrăm într-o zonă a modernității, ci pentru că s-a pierdut meșteșugul, și asta aduce numai deficit acestui gen. Apropo de personajele pe care le abordați, aveți grijă, cei care faceți film documentar, să aveți o documentare profesională și îndelungată. Pregătirea pentru un film documentar durează mult mai mult decât realizarea în sine. Apropiați-vă, intrați în empatie. Filmul documentar trebuie să aibă o temă foarte clară. În general, filmul documentar se face pentru a susține ceva sau împotriva a ceva. Între aceste zone de afirmație și negație trebuie să găsiți acea zonă să nu plictisiți. Trebuie să existe un conflict, trebuie să existe o evoluție dramaturgică, chiar dacă e film documentar. Filmul documentar nu trebuie să plictisească, pentru că are acest prost renume pe care l-a „câștigat“ din partea unor oameni nepricepuți. Dacă ajunge să vă plictisească pe dumneavoastră, mai bine renunțați. Nu faceți film decât dacă simțiți acea pisică turbată în stomacul dumneavoastră, care nu vă dă pace și nu puteți fără acest lucru. Dacă pur și simplu vă apucați de film documentar să câștigați nu știu ce glorie falsă, de cineast în devenire, mai bine nu. Așteptați acel moment în care chiar trebuie să faceți ceva.

Rep.: Ce sfaturi aveți pentru cei care primesc critici că documentarul lor nu e bun?

C.M.: Să mai încerce o dată. E foarte bine așa. Niciodată nu o să puteți să faceți un lucru perfect de la bun început. Încercați o dată, de două ori, de trei ori, sunt convins că dacă aveți această dorință, această pasiune, este imposibil să nu vă iasă la un moment dat. Unii reușesc a doua oară, a treia oară, a cincea oară, dar cândva tot reușesc, și în momentul ăla drumul e deschis și se pășește foarte ușor, e ca Iisus care pășește pe ape. Dar trebuie să vă găsiți acel moment de imponderabilitate artistică în care chiar pășiți pe deasupra lucrurilor și sunteți fericiți că le faceți. În momentul în care un lucru vă aduce mulțumire și fericire, totu-i câștigat.

 

A consemnat Andrei VORNICU

2019-08-30T18:27:56+00:00