Diana Deleanu spune poveștile oamenilor obișnuiți

//Diana Deleanu spune poveștile oamenilor obișnuiți

Diana Deleanu spune poveștile oamenilor obișnuiți

Așa a reușit jurnalista și producătoarea TVR să câștige aprecierea juriului SIMFEST,  atât în 2005, când a obținut Marele Premiu cu filmul „Mama Ghita”, cât și anul trecut, când producția “Povești din Armenopolis” a  câștigat Premiul Reprezentanței Comisiei Europene la București.  Diana Deleanu crede că orice competiție e importantă dacă o tratezi cu seriozitate și profesionalism.

Reporter: Cum ați ajuns să fiți multipremiată la SIMFEST?

Diana Deleanu:  Pentru mine competițiile din domeniu televiziunii, a filmului, în general, mă fac să-mi verific mesajul pe care vreau să-l transmit. Prima dată difuzez și văd impactul, apoi trimit filmele la festivaluri pentru a vedea daca au consistență și conținutul este înțeles, sau dacă înțelesurile subtile sunt doar pentru cunoscători. Ca să fiu sintetică, am încercat să găsesc subiecte inedite care să „treacă sticla” și să aducă emoție atât telespectatorului dar și membrilor juriului.

R: Ați obținut în 2005, chiar Marele Premiu SIMFEST. Ce a însemnat pentru dvs. acest lucru?

DD: Orice premiu de asemenea valoare te situează într-un clasament, îți aduce autoritate profesională, te face să vezi că oamenii încep să fie atenți la filmele tale și la emisiunile pe care le realizezi. Un asemenea premiu îți poate schimba în foarte bine, traiectoria profesională.

R: Ce vă place cel mai mult la SIMFEST? Poate fi un deschizător de drumuri pentru cei aflați la început de carieră?

DD: O, da! SIMFEST a fost unul dintre primele festivaluri de televiziune din România și a reușit cu fiecare an care a trecut să impună regizori, realizatori care erau necunoscuți. Pentru orice creator, festivalul este foarte important pentru că este o autoritate în această lume elitistă și complicată a filmului și televiziunii.

R: Care este cea mai frumoasă parte a meseriei de jurnalist?

DD: Totul e o minune ! E întâlnirea dintre un om care toată viața și-a dorit să spună poveștile celor pe care îi întâlnește și care nu au șansa să se facă auziți și care, de cele mai multe ori, sunt mai profunzi, mai autentici, mai patrioți dar și triști sau uitați de societate sau de noi toți.  Partea cea mai frumoasă e că poți să le arăți oamenilor obișnuiți că ei sunt cei mai importanți, că și ei contează, că nu sunt abandonați de autorități sau de familie…Poveștile oamenilor obișnuiți, filmate cinematografic, au făcut istorie în televiziune. Ei (oamenii simplii) au emoție, mesaj și înțelepciune.

R: Care sunt calitățile necesare unui jurnalist?

DD: Trebuie să-și iubească interlocutorii, trebuie să fie analitic, trebuie să nu cadă în plasa superficialității și a rating- ului (vorbim de TV). Un jurnalist valoros trebuie poată discuta atât cu președintele țării, dar mai ales cu oamenii care creează poveștile acestei lumi, adică, oamenii obișnuiți. E mult mai greu să poți să te ridici la nivelul omului simplu din vârful muntelui, decât să ai o discuție „oficială” cu cei din administrația de la orice nivel.

R: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să urmeze cariera de jurnalist?

DD: În primul rând,  să nu își dorească să ajungă în fața camerei fără experiență. Asta îi poate discredita și îi vulnerabilizează. Să citească, să fie cu sufletul deschis către toate „personajele” pe care le întalnesc, să nu fie oportuniști pentru că lucrul acesta se poate întoarce împotrivă, să se ferească de superficialitate și să fie inovatori și curioși.

R: De ce ar trebui să participe cineva la SIMFEST?

DD: Oooo, păi au un milion de motive să participe la SIMFEST. În primul rând să vadă dacă publicul și juriul percep la fel realizările lor, să se evalueze, să vadă alte limbaje și variante de abordare pentru aceleași subiecte, să descopere personaje și teme noi. Orice competiție e importantă dacă o tratezi cu seriozitate și profesionalism, dar înainte de orice, în filmele lor să folosească emoția, care face diferența între noi și restul vietăților de pe Pământ.  Dar cel mai important, din punctul meu de vedere, este să nu se ia prea tare în serios (jurnaliștii) și să devină gomoși și prețioși, apoi să aibă toată viața spirit ludic. Cel puțin, așa am făcut eu.

 

Szep Erika Henrietta

2018-08-28T20:11:52+00:00